Citeşte aceste rânduri, apoi întreabă-te: “Ştiu ce este cu adevărat dragostea?”
Dragostea este o lumină, ceea ce nu percepem încă, este elementul perfect într-o lume imperfectă, este punctul alb din întuneric... şi totuşi dragostea pe care o trăim e pe cale să-şi piardă valoarea! Multă lume e atrasă de frumuseţea fizică, de starea materială, de relaţii, sau iubeşte din obligaţie, sau în funcţie de interese! Întrebarea e… e această dragoste adevărată? Contează dacă arăţi trăznet sau dacă ai avere? Adevăratul răspuns este nu!
Crezi că o astfel de dragoste va dăinui? Poate 10-20 ani, poate o viaţă de om, dar e o dragoste imperfectă, o dragoste temporară! Ce e o viaţă de om? Te naşti, mori, şi peste câţiva ani nimănui nu-i va mai păsa că ai existat vreodată! Are vreun sens? Crezi că la Judecata de Apoi v-a mai conta aspectul fizic, sau starea materială? Nu! Toţi vom fi la fel, toţi vom fi egali! Deci… dragostea adevărată e dragoste de cel apropiat, e dragoste faţă de sufletul lui, nu dragoste de averea sau trupul lui!
Această dragoste, deşi mai fragilă, va ţine mai mult decât o viaţă de om, v-a ţine o eternitate!
Crezi că cunoşti pe cineva cu adevărat? Te înşeli! Nu-l cunoşti oare după trăsăturile fizice? Crezi că te cunoşti pe tine? Uită-te în oglindă, şi întreabă-te: „Oare cine sunt eu?” Îţi vei enumera numele, data naşterii, trăsăturile tale fizice. Te vei gândi la culoarea cere îţi place…. dar nu eşti tu! Încearcă să te descoperi, închide ochii şi întreabă-te cine eşti, uitând de lume, de necazuri şi de fizic! Te vei descoperi, vei fi tu însăţi, mintea ta va fi cuprinsă de uimire! Au trecut atâţia ani şi nu ai ştiut niciodată cine eşti!
Cum oare te va cunoaşte jumătatea ta, dacă tu nu te cunoşti? Oare jumătatea ta se cunoaşte pe sine? Oare aceea e jumătatea ta?… Vă veţi mai cunoaşte la sfârşit? De ce să constaţi prea târziu că sunteţi străini? De ce să regreţi o eternitate? Oare nu merge omenirea pe o cale greşită? Oare nu se mai poate face nimic? Mergi pe stradă, vezi lumea cu adevăraţii tăi ochi, nu e prea multă suferinţă pe Pământ? Uită-te la colţul unei clădiri, acolo e un om uitat de lume, un om necăjit, un om ce nu a cunoscut niciodată dragostea adevărată! Nu e aşa! E un om uitat de lume dar ştie ce e dragostea şi se cunoaşte pe sine!
L-ai putea iubi pe acel cerşetor? De ce nu-l poţi iubi? Oare nu pentru că e urât şi sărac? Oare nu pentru o cauză care nu v-a mai conta? Oare nu veţi fi gemeni la Judecata de Apoi? Înseamnă că trebuie să capeţi experienţă, până nu va trece timpul tău! Dar, dacă poţi simţi măcar un gram de dragoste, pentru acel om, înseamnă că te cunoşti pe tine, înseamnă că eşti printre puţinii care ştiu adevărul!
Acum poate te întrebi: „Pe cine să iubesc atunci?” Răspunsul e simplu, iubeşte pe acela care te iubeşte, sau „ca să fii iubit iubeşte”! Şi sunt sigur că e cineva care te iubeşte, ar putea fi oricine, ar putea fi chiar un coleg, sau aş putea fi chiar eu! Întrebarea e, poţi iubi?
Poate în mintea ta acum totul e încurcat, sau poate că nu! Aşteaptă seara, aşteaptă noaptea, adormi cu adevărul în gând, scoală-te dimineaţă, crezi orice vei voi să crezi, simţi orice vei dori să simţi, şi mai ales iubeşte până nu va fi prea târziu!
English
</ a> 
